Deformarea moleculelor de cauciuc nu poate fi finalizată instantaneu, deoarece atracția dintre molecule trebuie depășită de energia vibrațională a atomilor. Dacă temperatura este scăzută, aceste vibrații devin mai puțin active și nu pot provoca distrugerea rapidă a atracției intermoleculare, deci deformarea este lentă. La temperaturi foarte scăzute, energia de vibrație este insuficientă pentru a depăși atracția, iar cauciucul devine un solid dur. Dacă temperatura este fixă și viteza de deformare crește, se poate produce același efect ca și reducerea temperaturii. La rate foarte mari de deformare, moleculele de cauciuc nu au timp să se rearanjeze și să se comporte ca solide dure. Lanțurile moleculare ale materialelor cauciucate vor fi distruse lent sub acțiunea stresului, rezultând „fluaj”, adică deformarea crește treptat. Când forța de deformare este îndepărtată, acest fluaj formează o mică deformare ireversibilă numită „deformație permanentă”.
